UTILIZAREA BLOG-URILOR ÎN EDUCAŢIE

 Un blog este în mod esenţial o versiune mai flexibilă a unei liste de discuţii sau a unui form online. Utilizatorii îşi publică liber gândurile pe Internet, accesând uşor softul de blog, iar vizitatorii se loghează pentru a răspunde, creând şiruri de discuţii care pot fi arhivate, dar şi accesate oricând.

Sfera blog-ului se dublează la fiecare cinci luni şi jumătate în conformitate cu Technorati, instituţia care se ocupă cu verificarea blog-urilor. În fiecare zi apar aproximativ 75.000 de noi blog-uri, iar 43 de milioane au fost lansate la nivel mondial. Ca exemplu, în august 2005, un lector în proiectarea educaţiei de la Universitatea Deakin, James Farmer, a înfiinţat edublogs.org, un site de blogging pentru educaţia profesională. Edublogs are acum 10.000 de utilizatori dintre care 70-80 la sută fac parte din academiile americane.

            Cunoştinţele, descoperirile, reflecţiile şi feedbackul care circulă în spaţiul blog încurajează un consistent rafinament al ideilor de cercetare. Blogurile permit de asemenea mediului academic să păstreze mai multe urme semnificative ale unor lucrări în desfăşurare, acest lucru permiţând autorilor să-şi articuleze ideile bine şi succint pentru cititori. Cadrele universitare susţin că blogging-ul este ca o conferinţă de 24 ore pe zi, 365 zile pe an.

Softul pentru blog este simplu şi elimină multe probleme: editorul blog este rezident web, accesul la softuri identice de blogging fiind gratuit pentru fiecare student care are un PC conectat la Internet. Fiecare utilizator are acces limitat, protejat cu parolă la fişierul blog al serverului şi poate să modifice doar ceea ce a realizat el, interfaţa cu butoane fiind intuitivă şi foarte uşor de folosit.

Ca să fie şi mai uşor de utilizat şi de întreţinut, softul de blog cere minimum de cunoştinţe pentru utilizatorii care încep să posteze mesaje. O dată ce un student este înregistrat şi înrolat ca un membru al echipei blog, o simplă demonstraţie despre cum se scrie, postează, publică şi se editează un mesaj este suficientă. Exista si dezavantaje legate de faptul ca blogul nu este un mijloc de comunicare faţă în faţă ci unul la distanţă. E nevoie de o instruire în prealabil a utilizatorilor, deoarece nu toţi sunt familiarizaţi cu toate instrumentele ce pot fi folosite pe un blog. Editarea paginilor blog-ului poate fi uneori mai greoaie. Un alt dezavantaj general al blog-urilor este că modul în care sunt publicate însemnările pe un blog este un mare duşman al uzabilităţii (adică ţi-e foarte greu să găseşti informaţia relevantă atunci când ai nevoie de ea). Multe blog-uri sunt pur şi simplu un infern de texte şi link-uri, care nu au nici o noimă în momentul în care le descoperi. Exista şi o rezistenţă la schimbare din partea unor colegi, care nu consideră că acest mediu virtual de învăţare este unul eficient, chiar în contextul unei proliferări a folosirii noilor tehnologii în educaţie. 

            Consider că numărul avantajelor este mult mai mare decât al dezavantajelor şi blog-ul poate fi considerat un mijloc eficient de comunicare în educaţie. Utilizarea noilor tehnologii în educaţie, a mutat accentul de la acumularea de cunoştinţe către acumularea de aptitudini şi competenţe practice necesare atingerii scopului învăţării. Dacă ne dorim ca folosirea blog-ului, alături de alte resurse IT, să devină un mijloc de comunicare şi colaborare educaţională eficient, trebuie să planificăm cu mare atenţie obiectivele operaţionale, conţinuturile învăţării, să creăm situaţii de învăţare eficientă şi instrumente de evaluare adecvate.